Fashion | Travel

From Sibiu with love

December 11, 2017

Mă întristează maxim luminițele de noiembrie, bradul și colindele când nici măcar în calendar nu e încă iarnă. Crăciunul e perioada mea preferată din an, însă atunci când e cu adevărat vremea lui. Pentru mine Decembrie e o lună specială, plină de evenimente și de sentimente. M-am născut exact la mijlocul acestei luni speciale și pentru asta… ei bine, timp de o lună mă simt și eu la fel de specială.

Am plecat sâmbătă la Sibiu cu dor de ducă și gata să mă bucur la maxim de timpul scurt pe care îl am la dispozitie. Îmi uitasem harta la birou, dar nici nu mai conta. Știam deja tot ce vreau sa fac și unde vreau să merg. Pe drum m-am bucurat de peisaje și de muzica proastă de la radio.

Mă imaginam într-o clădire veche, exact în centrul Sibiului, geamul cu vedere spre Piața Mare larg deschis și mirosul de iarnă. Ei, când pleci sâmbătă și cauți cazare vineri, ajungi să te bucuri și de camera înghesuită de la marginea orașului pe care abia, abia am reușit să o găsim. Dacă plănuiți să vizitați orașul sper să fiți mai inspirați ca mine.

Nu știu cum am nimerit prima dată în Catedrala Evanghelică unde mi-am dat seama că sunt terifiată de înălțimi. Am urcat scările aproape in genuchi și le-am coborât rugându-ma să ajung iar cu picioarele pe pământ. Zic că le-am coborât pentru că am urcat puțin, nu pentru că am reușit să ajung până în vărf. Ultimele scări se bălăngăneau îngrozitor și m-am decis rapid că nu am nevoie de atâta adrenalină. Ba chiar m-am împrietenit imediat cu fetele care așteptau cuminți jos.

Sibiul este un oraș care merită vizitat, dar în care m-aș întoarce vara, în weekend-urile alea în care e toată lumea pe plajă. Târgul de Crăciun nu m-a impresionat, recunosc. Perdeaua de lumini a fost singura care a reușit să mă introducă în spiritul sărbătorilor. Aglomerația, lucrurile inutile la supra-preț și cozile de la absolut orice îmi aduceau mult prea mult aminte de București. Am stat la coadă pentru vin fiert și m-am înghesuit la clătite și am ales să mă bucur de străzile de pe lâgă Târg.

După doua zile și o febră musculară am ajuns la concluzia că în Sibiu sunt foarte multe scări. Spre casă ne-am oprit pe Valea Zânelor. Drumul din oraș până la Castelul de Lut mi s-a părut magic. Ninsese cu o seară înainte și totul era de poveste. Am trecut de la toamnă la iarnă în doar câțiva kilometrii. M-am bucurat de zăpadă ca un copil și m-am bucurat și mai tare când am lăsat-o în urmă, fără să mă gândesc la bocancii cu care trebuie să merg a doua zi la birou. Pentru că acasă încă e toamnă.

Related posts:

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *